Single-ul Demons semnat de Fittonia consfințește (validează și dă un caracter consistent și vizibil) cele două puncte forte deja remarcate și pe producțiile anterioare:
1. Vorbim, dacă nu de singura, atunci cu siguranță de cea mai vizibilă trupă românească dornică, dar și capabilă, să meargă în direcția lui Hybrid Theory de la Linkin Park (cu părți tematice ce descriu modurile în care tensiunile interioare, venite din trădări și din dezamăgiri, produc disocieri și fenomene ireversibile de întunecare a sinelui, totul având ca ultimă rezultantă dorința de a găsi moduri de a dispărea, dublată de curiozitatea de a afla cum anume anumite “lucruri” ajung să fie invizibile în interiorul unei persoane) ușor decalat (“off-booked”) printr-o serie de nișe supra-emotiv-decadente și foarte subtil-celebratorii la adresa demonilor interiori (cu o foarte vagă dar totuși prezentă nuanță de Byronic Goth de tip “My sun shines black”)
2. Vorbim de o trupă al cărei principal talent este construirea de puncte culminante („climaxuri”) – totul într-un flow foarte organic dozat (reținut și apoi “accelerat” într-un stil personal și de o sinceritate chiar frumoasă): atunci când știi să negociezi cu dibăcie acele “powerful, dynamic, heavy edges” (atât la voce cât și la chitară), să adaugi, în micile puncte nevralgice cu potențiale decisive, un “progressive, spacey effect”, un “synthesizer lead”, un “somewhat catchy solo chorus”, sau un “drums up tempo sau down tempo” chiar pe pulsul ascultătorului, distracția devine captivantă, “circuit-bending”-ul – o ondulare atragătoare, iar bubblegum metalul înviorat prin clișee pop (venite din zona acelor “sugary, frivolous abandonments”) și susținut prin niște “chunky and highly processed groove riffs” – devine digerabil și pentru ascultătorii de metal extrem, în moduri neașteptate și chiar puțin irezistibile.
Ormeny Francisc, autor al celor două volume despre Underground-ul Metal din România
lyrics
Open wounds on the table
We savor and laugh without a care
Broken seeks an enabler
To favor them never getting well
Changing of seasons, the nights grow longer
And splinter away saneness from my brain
Give me a reason, why should I pretend
That misery cannot sometimes be a friend
Demons closing in on me
A friendly face or hypocrisy
Snakes are dragging me to light
No light inside, no light in sight
I gave it a try, and I cried till my tears gone dry
Cause we still deal our physical appeal
Coming short on every promise and don't wanna pay the bill
It's suffocating there's no love but hating
Demons closing in on me
A friendly face or hypocrisy
Snakes are dragging me to light
No light inside, no light in sight
Believe I don't need help
I'm fairly happy with my troubled self
Days going by and think that's alright
I'm fine not being fine
Demons closing in on me
A friendly face or hypocrisy
Snakes are dragging me to light
No light inside, no light in sight
Demons closing in on me
A friendly face or hypocrisy
Snakes are dragging me to light
No light inside, no light in sight
Demons closing in on me
A friendly face or hypocrisy
Snakes are dragging me to light
No light inside, no light in sight
supported by 6 fans who also own “FITTONIA - Demons”
The first 30 seconds of "Revenge by Fire" convinced me to get the whole album! It is a face-melting blend of speed and black metal, reminiscent of Hellripper! KVAEN is a Swedish solo project much like Hellripper but many known guest musicians helped J. Björnfot in his endeavor. Altogether it is really a solid debut album, I loved the melodies and the pace changes in the second half too, ending with a "calm" instrumental one. Well-done!! sachavonkarl74